Pieptarele din Maramureș
Năsui Denis Florin
Maramureșul este printre ultimele zone din România în care mai găsim autenticitatea pură și nealterată prezentă în grai, port și oameni. Multe studii de etnografie și folclor au abordat portul popular autentic din Maramureșul Istoric. Unii știm cât de divers este acest port, cum diferă de la un sat la altul și care sunt elementele pur locale. În acest articol am să abordez un obiect din arta vestimentară maramureșeană și anume pieptarul, cojocul.
Pieptarul este diferit de la sat la sat în Maramureș, la fel cum sunt și celelalte obiecte vestimentare. Acesta se împarte în două categorii distincte: pieptarul bărbătesc si pieptarul femeiesc. Mai avem două subcategorii și anume pieptarele de sărbătoare și de post, dar o să le analizăm în rândurile următoare.
Prima dată o să ne legăm de pieptarele din subzona Vișeu. Pe Valea Vișeului întâlnim două tipuri de pieptare care poartă denumirea tehnică de „pieptare cu bumbi”(pentru femei) și „pieptare cu raiul”(pentru bărbați). „Pieptarul cu raiul” este „un templu la purtător” la fel cum spunea etnologul Ioan Sorin Apan despre costumul tradițional. Acest obiect vestimentar este o haină cusută care poartă o poveste prin simbolurile pe care le are, dar nu orice poveste, ci o sumă infinită de povești. Pe acest pieptar regăsim pe spate 12 flori cusute, care simbolizează cele 12 luni ale anului, dar și 7 flori mai mici care simbolizează cele 7 zile ale săptămânii. Are un rol calendaristic bine determinat, iar moșii și strămoșii noștri se ghidau după aceste însemne. Tot pe spate întâlnim doi arbori ai vieții, un simbol unic arătând că omul devine un tot prin căsătorie. Pe partea din față sunt trei stice (stic-un rând cu diferite motive cusute pe un pieptar, în grai local). Pe aceste stice care sunt pe verticală, dar și orizontală găsim diferite motive florale. Acesta este pieptarul cu raiul, o haină cu poveste!
Pieptarul cu bumbi este atât de specific Vișeului, încât în timpurile străvechi era purtat doar aici de către femei. Astăzi este oarecum împrumutat și l găsim în diferite variante chiar și în celelalte sub zone precum Valea Izei, Valea Marei și a Cosăului. La fel ca și pieptarul cu raiul un obiect care are o poveste, o serie de simboluri specifice doar Vișeului precum: ruja. Este un simbol al soarelui, al renașterii și al vieții. Este rotund având 8 petale, cusute în sensul acelor de ceasornic. Este puțin stilizat în zilele noastre, dar s-a păstrat cel mai bine, datorită meșteșugărițelor (cujenrițe, în grai local) din Vișeu de Jos.
Pieptarele de sărbătoare nu erau așa de bogate în simboluri, era simplu fiind cu negru la femei și pe piele albă de oaie la bărbați. Cele pe piele albă s-au pierdut în totalitate putem spune, rar vedem câte un bătrân care mai poartă un pieptar pe piele albă în Vișeu. Mai dețin în colecția personală un astfel de pieptar autentic și îl port cu drag.
Pieptarele din subzona Izei superioare pieptarele bărbătești sunt asemănătoare în croi, dar au diferite variații în funcție de fiecare sat. Pieptarele femeiești sunt mult mai diferite față de cele din Vișeu prin ciuptii din față (ciucurii), cu toate că unele femei din zona Izei superioare poartă și pieptare vișeuenești. Pieptarele de post atât cele de femei cât și cele de bărbați sunt făcute din pănură neagră.
Cojoacele din subzona Mara-Cosău sunt cele mai diferite față de cele din Vișeu, având diferite inserții de culoare roșie, prevăzute cu ciupti (ciucuri) în față. Astfel, de pieptare sunt purtate atât de bărbați cât și de femei. Cele de post sunt făcute din pănură neagră.
Cam aceasta este povestea pieptarelor din Maramureșul Istoric. Fiecare sat are specificul lui, fiecare este diferit, dar în această diversitate suntem mai uniți ca oricând. Asta înseamnă Maramureșul, asta înseamnă Tradiție!
