Fotografii de cercetare din anul 2020 realizate de Adrian Murgea, având ca lider pe comunitate pe Dalia Mogoș. În prezent, comunitatea lucrează la viitorul albumul local de port și identitate tradițională.
Familia MOGOȘ VIOREL
Costumul nostru popular ne aduce întotdeauna mai aproape de autenticitate, de tot ceea ce este imaterial, de suflet și de emoție.
Zestrea ne-a fost lăsată cu un scop, acela de a face remarcată tradiția și de a duce cu noi ceea ce iubim, o parte din cei care ne-au învățat ce înseamnă cu adevărat originea.
Povestea lor pornește de la Ana, bunica lui Viorel din partea tatălui. Ea a ales să lase pe curte, cea mai de preț avere a ei, costumele ei populare cu care a trăit cele mai semnificative momente ale vieții ei.
Dalia, fiica Ilenei și a lui Viorel îmbracă un costum vechi, moștenit de la Ana, străbunica și „ a doua mamă”, așa cum îi spunea mereu. A fost costumul în care s-a căsătorit cu soțul ei Gheorghe. Costumul este format din ie, poale, șorț și cheptar. Ia de suflet, asa cum Ana îi spunea este țesută chiar de ea, confecționată din pânză albă țesută cu șnur albastru în privăr la război. Poalele sunt albe, având în partea dreaptă brodate și ele flori alese. Șorțul, cusut pe mărgini cu dantelă și fine broderii florale de-a lungul lui, este piesa cea mai delicată, din mătase. Cheptarul este simplu, specific sezonului văratic. Dalia a dus o notă actuală, completând ținuta cu o cingătoare colorată.
Viorel poartă ie, cioareci și șerpar – portul de vară al bărbaților din Voivodenii Mari.
Valerica, mama lui Viorel este îmbrăcată cu ia primită de la nașa ei de cununie, Aurica Talabă, cârpă cu franjuri neagră moștenită de la soacră, fustă simplă din pânză albă cu dantel, tricolor țesut în război și cătrințe negre cu model în formă de V pe care le-a făcut la rândul ei pentru nepoata sa.
Ileana, îmbracă astăzi costumul de fată al bunicii lui Viorel. În sat, mai sunt doar trei astfel de costume păstrate. Ia atent țesută cu un model de culoare verde, poalele albe și șorțul negru întors cu motive florale de diverse culori, completează firea vioaie a Anei din acea vreme, dezvăluie tinerețea, vitalitatea, păstrând vie amintirea ei.
Viorel își amintește și povestește cu drag perioada cetei de feciori. Abia întors din armată, în prag de însurătoare în anul ce urma, a fost membru al cetei de feciori din Voivodenii Mari în anii 1996-1997.
Păstrează și azi amintirea vie a acelei perioade prin vâstra pe care o ține la loc de cinste încă de pe atunci. Vâstra este confecționată manual, pe căciula de astrahan sunt așezate 85 de pene de păun, fiind astfel cea mai bogată din zona Țării Făgărașului, conturată de mărgele și oglinzile care denotă funcția cetașului.
