Drăgușul este satul care trăiește prin cultură, unde tradiția și obiceiurile sunt păstrate cu sfințenie și unde, în anul 1929, au poposit cei mai renumiți sociologi, de exemplu Dimitrie Gusti. Cercetarea sociologică își are rădăcinile la Drăguș și a avut ca rezultat numeroase cărți referitoare la viața socială și tradiția locului.

Un simbol specific comunei Drăguș este costumul popular cu elemente unice în zonă: pălăria cu ciucur, ciorapii în vărguțe ce sunt obiecte de fală pentru drăgușence, femei aprige la minte și iscoditoare. Portul se țese în război de către femei și în ziua de astăzi. La femei, acesta este compus din: cheptăriță, pălărie cu ciucur, cârpă (după căsătorie), ie, fustă, bete, șurțul cu fodori, ciorapi în vărguțe. Bărbații poartă: cheptar, pălărie cu ciucur, cămașă cu nasturi, cioareci, șerpar, opinci/ghete. Femeile mai bătrâne poartă ie cu pui mai mici și păsturică vânătă și neagră.
Motivele tradiționale folosite la costumul tradițional din Drăguș sunt: brusturul, foaia de viță de vie, brăduții, prescuricile, stelele împletite, pipele, caprițele, șerpii, stâlpii și diferite motive geometrice, astrale sau florale. Bujorii și trandafirii au apărut mai târziu. La pălăria cu ciucur și la ciorapi culorile sunt aceleași și se succed: roșu, roz (fucsia), vânăt, vișin, verde, negru. Pieptarele, simfonie de culori vii, brodate cu motive cum ar fi: brazi, trandafiri, forme de relief, ochiuri, molii preluate din bătrâni și foarte bine conservate. Majoritatea au brodat și anul realizării pieptarului, detaliu ce îi conferă unicitate. Cojocarul Dumitru Sofonea, declarat Tezaur Uman Viu, cojocar din tată-n fiu, a făcut cojoace și pentru omul de rând și pentru minți luminate ca Regele Mihai și a dus povestea pieptarului de Drăguș în toate colțurile lumii. Culorile predominante, specifice Drăgușului, sunt roși și roz. Și în ziua de azi drăgușencele au un ritual în ceea ce privește portul și întreținerea lui: numai într-un anumit fel îl îndoiesc, nu îl calcă, îl spală cu grijă și într-un anumit mod, pentru a-i proteja cusătura și țesătura de-a lungul timpului.

Nu poți să nu te mândrești/ cu un sat ca în povești/ Cu port mândru din bătrâni/ Și suflete de români/ Avem ii cu ițișoare/ și cu strâmbuleți pe poale/ Șurțe țesute-n război/ Ciorapi făcuți tot de noi/ Cheptărițele-s cu flori/ Purtate în sărbători/ Șurțe roșii cu bujori/ Ciucur pus pe pălărie/ Toți muncesc cu veselie/ Frunză verde de stejar/ Sat ca drăgușul mai rar/ Bogat în mese și port/ Să umbli-n Ardealul tot/ Așa port nu mai găsești/ Port mândru ca în povești. (strofe preluate din popor).

Text scris și documentat de Cristina Fogoroș.
Fotografii de cercetare realizate de Adrian Murgea, Dan Străuți.